Doresc sa impartasesc cu tine experientele mele si motivul care m-a facut sa creez proiectul "Ateliere cu Maniere"

 

   Am visat cu ochii deschisi inca din liceu ca vreau sa devin psihoterapeut. Asta mi-a placut, "Sa ajut oamenii!" - asa cum ziceam atunci, desi habar nu aveam pe acea vreme ce implica cu adevarat treaba unui psihoterapeut. Dar mi-am continuat visul, in felul meu si mi-am adus la indeplinire cu entuziasm toti pasii profesionali prin care a trebuit sa trec. Ma formez in continuare, deoarece munca unui terapeut se schimba in permanenta, oamenii se schimba, metoda se modifica. Si imi place pentru ca mereu actualizez informatii.

 

   Sunt deasemenea, educatoare. Aceasta a fost primul meu job si este in continuare.

 

   Am si o experienta scurta de consilier scolar ("Psiholoaga scolii" - cum ziceau copiii).  Am invatat multe din aceasta experienta. Am auzit si am aflat multe dificultati cu care se confrunta parintii in educatia copiiilor, in rutinele zilei, cu notele, absenteismul, materiile dificile, supararile de acasa. A fost o experienta unica, din care am invatat multe. Am sustinut familiile si copiii acestora cu responsabilitatea unui chirurg care face operatie pe cord deschis, doar ca in cazul psihoterapiei nu se lucreaza cu anestezie, schimbarea se face constient, pas cu pas .... si stim cu totii ca schimbarea doare, chiar si atunci cand iti aduce beneficii. 

 

   Am vazut copii coplesiti de problemele de acasa, dar si copii care se bucura impreuna cu familia. Am cunoscut familii dornice sa evolueze si sa isi sustina copiii, dar am cunoscut si familii care evita.  In oricare din cazuri, toti copiii au avut parte de intelegerea mea, o vorba buna, o poveste. I-am ascultat cu atentie si am ramas inmarmurita de maturitatea de care dadeau dovada anumiti copii.

 

   Dupa aceasta experienta m-am intors la gradinita, din nou ca educatoare. Aveam deja o lectie invatata. M-am implicat in permanenta in dezvoltarea personala a copiiilor, am facut echipa cu toti parintii care au dorit sa imbunatateasca anumite aspecte la copiii lor, iar rezultatele au fost vizibile. Comunicarea se imbunatatise cu mult, iar rapiditatea schimbarii era mult mai mare. Am avut si familii ce au dorit sa ramana cu propriile rutine si le-am acceptat punctul de vedere.

 

   Proiectul "Ateliere cu Maniere" a aparut din nevoia unei constientizari a inteligentei emotionale. Oamenii au evoluat, relatiile leaga lucrurile intre ele.

 

   Observa-te cum emotiile te conduc in permanenta si intr-o oarecare masura iti influenteaza deciziile. Tu cum reactionezi cand te certi cu o persoana draga? Dar cand cineva te infurie, ce faci? Iti vine usor sa refuzi anumite lucruri? Ai momente in care spui DA doar ca sa fii placut? Te-ai surprins adesea zambind desi nu simteai foarte tare asta? Si cand pur si simplu... cutia ta cu suparari se umple... tu cum reusesti sa o golesti? Cum faci fata presiunilor?

 

   Acum imagineaza-ti ce inseamna pentru ingerasul tau sa cunoasca de mic cum sa faca fata acestor lucruri si cat ii va usura viata aceste lectii invatate din copilarie.

 

   Analizand programa educativa, activitati de dezvoltare a relatiilor, a inteligentei emotionale... din pacate nu exista sau sunt infime.  

 

   Din aceasta nevoie am creat atelierul de "ABC-ul emotiilor cu Leo, Chit si Maggie". Copilul invata de la personajele din povesti. Ele trec prin diverse situatii si invita copilul la joc. Il invata cum sa ceara o jucarie, cum sa spuna "Nu", cand sa spuna "Nu", ce sa faca pentru a se linisti.

 

   Deasemenea, si celelalte ateliere pun accent pe creativitate, invatarea prin descoperire, pe nou si spontan, pentru ca noua generatie este in miscare. Ei au totul la indemana, tehnologia a evoluat, viata a fost simplificata sub anumite aspecte, iar timpul nu mai are rabdare cu noi.

 

   Sunt adolescenti/adolescente care nu isi cunosc propria identitate si in felul lor, se exprima. Poate ca unul este tacut si retras si lumea spune despre el ca este timid, dar nimeni nu cunoaste povara "sociabilului", "petrecaretului" care se ascunde sub acea masca asemenea unui actor care joaca un rol pe scena. Doar acel petrecaret isi cunoaste propria fata, cand lumina reflectoarelor s-a stins si el ramane singur, doar el cu el... si slabiciunile lui.

 

   Nu exista perfectiune, nu exista tristete infinita cum nu exista nici fericire permanenta. Traim in sinusoide, in curbe mai line sau mai abrupte. Viata este despre cum parcurgi cursul, pas cu pas. Cum stii sa te bucuri de lucruri simple si cum stii sa iti stapanesti emotiile, cum reusesti sa iti accepti emotiile neplacute deoarece si ele sunt parte din tine si ele sunt ale tale.

 

   Daca am reusit sa te fac sa vezi mai multe fatete ale vietii si vrei sa te alaturi, eu sunt langa tine.

 

   Nu iti promit ca EU te voi schimba, dar iti promit ca impreuna vom cauta solutii, ca vei invata tehnici de lucru si de reactie pentru fiecare situatie care te nelinisteste in asa fel incat TU sa fii stapanul propriei tale vieti.

 

   Daca de mine va tine tehnica pe care ti-o explic, de TINE va depinde motivatia pentru schimbare si dorinta ta de a excela.

 

   Eu voi fi oricum, alaturi de tine, acceptandu-te neconditionat, respectandu-ti deciziile, ascultandu-te ... oricare at fi calea pe care o alegi.

 

   Astept cu drag sa ne cunoastem.

 

          Diana