
Abuzul stapanilor asupra animalelor de companie
- Poveste de suflet -
Pentru cine nu il stie: el este Athos si este cainele meu.
Dar, nu despre Athos vreau sa va vorbesc, ci despre alti caini ca el care nu au avut norocul de niste stapani care sa ii iubeasca.
Astazi, m-am dus cu gigantul meu patruped spre magazin.
Pe alee, un barbat cam de-o seama cu mine tinea in lesa bine strans un habar n-am ce - cred ca amstaff - daca nu, ati prins ideea - tot un caine de talie mare. Il spanzura in lesa ca sa mearga la picior si la gura avea botnita bine stransa, nici limba sa nu aiba pe unde sa o scoata.
Se intalnesc patrupezii, al meu are un zvâc si tresare ca semn de joaca, simte ca e tras inapoi si se potoleste. Cainele individului trage doar putin de lesa (al meu puteam deja sa spun ca zboara in comparatie cu celalalt) si stapanul il pune la pamant cu picioarele in burta.
Nu am stiut cum sa reactionez pe moment, din fire ma inhib cand vad violenta si evit sa vad ca sa ma protejez emotional. Am inaintat inca 50 de m spre magazin, tot auzeam cum acel om lovea un animal si animalul scancea, maraia pe infundat.
Am intrat in magazin si am cumparat in graba, fiind curioasa sa vad daca mai este acea persoana cu cainele pana ma intorc.
Cand imi iau cainele din fata magazinului (il leg cu lesa de gard cand cumpar cate ceva), dau coltul blocului si il vad iar pe acel barbat care intre timp se intalnise si cu iubita lui, era nervos si certa cainele "Il omor! Uita-te la el! Daca mai misca un pas! Il omor cu bataia!" (ii spunea iubitei lui care era cam palida, dar incerca parca sa nu il contrazica). Apoi, urla iar la caine "Te omor! Nu! Nu, am zis! Sa nu te vad ca misti!" (si era facut gramada pe jos).
Trec cu Athos al meu care nu a mai avut nici macar o reactie (cainele meu e curios din fire si prietenos.). Cainele acelui individ a vrut sa se ridice din acel "culcat-tavalit", dar stapanul a avut grija sa ii joace cu picioarele in burta si sa urle din nou la el.
Am simtit ca pic din picioare si cum ma cuprinde un nod din talpi pana in stomac, imi tremurau mainile.... si am facut atat cat permite Romania sa facem!!!
I-am spus ca e inuman ce face! Ca l-a luat ca sa il chinuie! Ca nu asa il educa si nu dovedeste nimic, decat ca este un stapan fara sentimente care a luat degeaba o frumusete de caine!!!! Ca mai fericit e un maidanez!
Mi-a raspuns "Vezi-ti de treaba ta mai bine ca stiu eu mai bine ce fac! Nu te baga, nu e treaba ta!"
I-am raspuns ca intr-o tara civilizata se fac sesizari la politie pentru abuz asupra animalelor.... Era evident ca m-a luat tot in ras "Si? Fa-mi reclamatie! Chiar te rog sa te duci sa-mi faci ce vrei!"
Si uite, cum abuzul castiga in lipsa unei legislatii si din cauza neimplicarii autoritatilor!
Totusi, ceva tot avem de invatat cu totii din asta! Toti ar trebui sa le raspundem intr-un fel acestor abuzatori, sa nu mai trecem indiferenti! Daca azi ii spun eu, maine vezi tu si spui tu, poimaine se vor uita contrariati deja mai multi ochi.
Eu am ajuns acasa cu vajait in cap... si am plans, am plans... nu stiu pentru ce... poate doar sa ma descarc. Mi-am alintat catelul, ca si cum as fi vrut sa il mangai pe celalalt lovit.